Limba materna e limba bìdriga

Sa limba materna est che su late chi dat a sa criadura, sa prus naturale. Ma, comente su late, mancu issa podet èssere adulterada, falsificada, alterada; sa limba non podet cuntènnere barbarismos, violèntzias lessicales. Si essit adulterada dae lavras de sa mama, giompet adulterada a origras de sa criadura. Cun totu sos dannos chi nde podent derivare.

Si su late no est naturale, tando est artifitziale; custu però mancat de nutrientes bàsicos, non tenet defensas naturales contra a sas maladias, semper tenet sa matessi compositzione a cale si siat ora de sa die. Sa temperatura sua no est sa de su corpus de sa mama, tocat a lu caentare e s’infritat durante sa sutzada. Su late artifitziale est a sa criadura su chi est sa bìdriga a unu fìgiu chi no est su suo.

Sa figura de sa bìdriga semper at tentu unas connotatziones negativas, siat in sa traditzione orale che in sa literadura: “iscuru a s’òrfanu chi ruet in petus a bìdriga” e “sa bìdriga mustrat tropu giaramente su disamore pro sos figiàstros” sunt duos dìcios sardos tzitados in su ditzionàriu de Pedru Casu, mustra de un’ètica e de un’estètica populare.

Sa bìdriga est cuddu personàgiu femininu chi su babbu, mere, faghet intrare in domo e in sa vida de sos fìgios, sende criadureddas o giai manniteddos, pro leare su logu de sa mama morta e, mancari siat sena lu chèrrere, chircat chi sos fìgios si nd’ismèntighent.

Sa bìdriga podet pesare bene sa criadura, educare e fàghere manna, li podet dare, e meda bortas bi lu dat, amore sintzeru, ma sempre b’at a èssere una diferèntzia cun sa mama, semper issa at a chircare de intrare in totu sos cugiones emotzionales ocupados dae s’ammentu de sa mama.

Gasi est sutzessu e sutzedit a sa limba sarda chi, a s’edade chi s’intrat in iscola, est lassada in s’oru de sa ghenna; sa limba de sas paristòrias e de sos giogos, de su risu e de su prantu, como non giuat a nudda. Su pitzinnu (nois sardos) como achistat un’àtera limba chi, pro meda chi resessat a la connòschere, a nd’èssere mere e fintzas a l’istimare cun sos annos, semper at a èssere una limba bìdriga, ca no est sa chi l’at dadu sa mama.